In 1294, cu multe secole inainte de aparitia institutiilor de ocrotire a copiilor abandonati, Consil

Prima pagina ISTORII UITATE Uimitorul Ospiciu al Inocentilor 23 Jan 2014 Categorii Prima pagina SPECTACOLUL CUNOASTERII ISTORII UITATE PARANORMAL FEMINA francois halard CLUB STAREA DE VEGHE TERRA X MINUNI ALE LUMII CONSULTATII FARA PLATA TERAPII francois halard COMPLEMENTARE francois halard BLITZ HOROSCOP ASTAZI francois halard IN ISTORIE VERIFICATI-VA francois halard CUNOSTINTELE francois halard FORUM STIRI BILETE DE AVION PROGRAM TV FELICITARI VREMEA PROGRAM CINEMA MAGAZIN .RO DESPRE NOI CONTACT User Menu Avem 3 vizitatori online Uimitorul Ospiciu al Inocentilor miercuri, 19 septembrie 2007
In 1294, cu multe secole inainte de aparitia institutiilor de ocrotire a copiilor abandonati, Consiliul General al Florentei a delegat responsabilitatea ingrijirii acestor „innocenti” unei puternice congregatii din oras, „Arte della Seta” sau Ghilda Matasarilor. Timp de mai bine de un veac, aceasta a dobândit o experienta francois halard considerabila in oferirea de adapost copiilor gasiti. Ca urmare, in 1419, ghilda a primit dreptul de a construi, cu ajutorul municipalitatii, care a donat suma de 1000 florini, un edificiu destinat special orfanilor. Mii de copii au fost crescuti apoi in acest „Ospedale degli Innocenti”, dovada francois halard a politicii sociale deosebite a Florentei in privinta copiilor „parasiti de parintii lor contrar legilor naturii”.
Desi denumirea sugereaza o facilitate inrudita cu modernele spitale, „Ospedale degli Innocenti” a fost inca de la infiintarea sa un locas dedicat celor abandonati, fara nici o ruda cunoscuta, majoritatea copii aruncati de mamele lor la primele zile dupa nastere. Organizat dupa modelul manastirilor, edificiul avea o biserica, o sala de mese, una de rugaciune, o infirmerie, sali destinate vizitatorilor (femeile si barbatii aveau acces separat) si un „abituro”, francois halard sala de dormit. In mijloc se afla o vasta curte interioara, marginita de coloane.
Acest design, ce imbina stilul renascentist toscan cu modelul caselor romane de odinioara a fost gândit de faimosul arhitect Brunelleschi, care a fost ales in 1404 „capomaestro” al Ghildei Matasarilor, desi nu facuse niciodata negot... Totusi, prestigiul sau era enorm si de aceea i s-a incredintat construirea Ospiciului Inocentilor, cu doar un an inainte ca el sa uimeasca lumea ridicând catedrala „Santa Maria del Fiore”, in centrul francois halard orasului.
Dar Brunelleschi nu s-a aflat prea mult in fruntea breslei matasarilor. Pentru ca numarul copiilor orfani adusi la poarta ospiciului s-a dovedit atât de mare, era imperios necesara extinderea cladirii. Or, Brunelleschi spunea ca aceasta are o forma perfecta si o structura careia „si o singura caramida i-ar fi fost de prisos”. Conflictul a avut ca urmare indepartarea talentatului arhitect din fruntea Ghildei.
Dar Ospiciul Inocentilor reprezinta mai mult decât o piatra de hotar in istoria arhitecturii. El a oferit asistenta sociala pentru sute de mii de orfani, in cursul celor peste cinci secole de existenta. Florenta a dovedit o viziune cu adevarat crestina fata de acesti nefericiti, o mentalitate caritabila fara egal pâna in secolul XIX in intreaga lume. Primul francois halard orfan a fost lasat aici pe 5 februarie 1445, la doar zece zile dupa deschiderea oficiala francois halard a stabilimentului.
La inceput, francois halard copiii nu erau incredintati direct personalului ospiciului, ci abandonati intr-un fel de bazin de piatra situat in partea dreapta a porticului de la intrare, francois halard sub fereastra unei camere unde se afla permanent o doica, insarcinata nu doar sa auda scântecele nou-nascutului dar si sa-l alapteze. Bazinul a fost indepartat in 1600, fiind inlocuit cu o roata, ce permitea introducerea copilului pe o ferestruica in spital; roata aceasta a functionat neintrerupt pâna in 1875, fiind astfel descrisa de literatul florentin Isidoro Del Longo:
„Timp de patru secole, aceasta a fost roata inocentilor, refugiul secret din fata mizeriei si rusinii, deschis acelora in fata carora mila nu si-a inchis niciodata portile.” In 1476, ospiciul gazduia deja 600 de copii abandonati, dar si doici, preoti si servitori. Dupa doua secole, in 1647, o inregistrare oficiala consemna prezenta a „1091 copii orfani, dintre care 28 sugari, 21 doici, 40 preoti si calugari si un staret”. Istoricul italian Romano Viazzo estimeaza ca in total „Ospedale” a gazduit nu mai putin de 375.000 copii orfani!
Totusi, sarcina ingrijitorilor acestor nefericiti nu era deloc usoara. Mortalitatea infantila atingea pe atunci cote alarmante si molimele, variola sau dizenteria faceau ravagii. In 1445, rata mortalitatii, la Ospiciul Inocentilor, atingea 20%. Câteva decenii mai târziu, pe la 1490, ea ajungea la aproape 90%! Intelegând cauza fundamentala a cresterii ratei mortalitatii, autoritatile florentine au decis sa diminueze inghesuiala din ospiciu, responsabila de numarul mare de decese, mai ales ca majoritatea bolilor erau contagioase, incredintâ